Țărănimea-i talpa țării,
Reazimul nădejdii ei.
Peste ea trec anii aspri
Printre tufe de jugaștri
Și apasă anii grei
Cum erau și la evrei.

După ea trăiește țara,
După pâinea ei trudită.
Ei s-ar cuveni cununa,
Însă ea întotdeauna
A fost prea puțin cinstită,
De multe ori batjocorită.

Sărăcia-i o rușine
Când e omul sănătos,
Și nimica nu-l apasă.
Nu se poate să duci lipsă
Când muncești conștiincios
Și ești serv al lui Hristos.

Dacă cheltuiești cu grijă
Și nu risipești ce-aduni.
Cei risipitori și leneși,
Necinstiți și gureși
Sunt lipsiți că sunt nebuni
Și-au în cap doar gărgăuni.

Cel harnic are când dorește,
Dar niciodată timp să stea.
Cel leneș, când se nimerește,
De-aceea tot mereu cârtește.
Cel cumpătat are când vrea,
Cel leneș, când va căpăta.
Amin.
(Luni, 15 februarie 2021)